Despre rugăciune - destăinuirile unui Sfânt (partea a doua)
La 13 ani de la intrarea în obștea Mănăstirii athonite a Sfântului Pantelimon, ierodiaconul Sofronie primește binecuvântarea mai-marilor mănăstirii pentru a se retrage ”la pustie”. Va petrece în singurătate, timp de șase ani, mai întâi în pustia Karouliei și, mai apoi, într-o peșteră (a Sfintei Treimi) din apropierea Mănăstirii Sfântul Pavel.
Despre cei șase ani pe care i-a petrecut la pustie, Sfântul Sofronie spune că i- au fost ”vremea cea mai prielnică pentru rugăciune”. În aceeași carte, ”Despre rugăciune”, ne destăinuie detalii despre harul pe care l-a primit de la Domnul în acei ani. Cuviosul ne povestește cum, într-o anume zi, atunci când începuse să rostească Rugăciunea Domnească ”Tatăl nostru”, sufletul i-a încremenit ”într-o fericire uimire”. Nu a mai putut continua rostirea rugăciunii, mintea i se oprise și totul întru sine a tăcut. Explicația pentru neputința continuării rugăciunii ne-o oferă tot Sfântul Sofronie: ”Oare nu pentru că alcătuirea trupească nu poate purta înflăcăratele atingeri ale slavei lui Dumnezeu?”
O experiență asemănătoare a trăit atunci când rostea rugăciunea lui Iisus: ”În acea clipă am fost nevoit să curm rostirea Numelui: lucrarea lui era prea puternică; sufletul fără cuvinte, fără gânduri se afla într-o stare de cutremur din pricina apropierii lui Dumnezeu. Atunci mi s-a întredeschis taina sfințitei slujiri.” Mai departe, Sfântul Sofronie face o destăinuire și mai înfricoșătoare. El relatează cum, după harul primit la rostirea rugăciunii lui Iisus, în ziua următoare a mers și a slujit, la pustia sa, Dumnezeiasca Liturghie: Slujind Liturghia, a simțit că Hristos-Dumnezeu ”era întru mine, și cu mine, și în afara mea, și în Sfintele Taine ale Trupului și Sângelui Său, și cuvintele textelor liturgice îmi ieșeau din gură ca o flacără.”
Sfântul Sofronie a petrecut într-o astfel de stare trei zile, după care intensitatea trăirii a slăbit. ”Dar - ne spune Părintele - amintirea ei, Domnul mi-a crestat-o ca și cu o daltă în mintea și în inima mea.”
Bibliografie:
Arhim. Sofronie, Despre rugăciune, Editura Accent Print, Suceava, 2019
© Alina Ana Nistor