„Tristețea Luminoasă” – Marele Post

Părinții numesc Postul Mare „Tristețe Luminoasă”, două calificative care par contradictorii. Acest moment al anului, cele patruzeci de zile ale marelui post care preced Paștele Domnului, constituie timpul purificării, al îndepărtării de patimi, al dobândirii virtuților și al progresului spiritual. Omul cel vechi este chemat să „se îmbrace în omul cel nou” (Efeseni 4,24). Postul, dacă este bucurie și izvor de bucurie, este în mod paradoxal și „tristețe” din pricina pătimirii și morții lui Hristos. Asociată cu zilele de post și abstinență în așteptarea Învierii și a sărbătoririi ei, crucea este pricină de tristețe și de bucurie, datorită biruinței lui Hristos asupra puterilor întunericului.

Nu suntem oare purtați în adâncul ființei noastre, prin slujbele Postului, învățați de Triod, înaintea vestii morții și învierii noastre? Fiecare botezat care se pocăiește participă la această mișcare a sufletului: întoarcerea la starea de dinaintea căderii prin efort ascetic. A lupta împotriva bolilor sufletului: mânia, avariția, desfrânarea, lăcomia, mândria, prin stăpânirea tuturor funcțiilor trupului. „Asceza este mama sfințirii, lipsind trupul de mângâiere prin foame” (Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul 26). Pe vârful muntelui Sinai, Moise s-a nevoit timp de patruzeci de zile în asceză (Ieșirea 34,28). Mai târziu, numeroși asceți s-au retras în pustiu, imitându-l pe Moise și pe poporul său încercat vreme de patruzeci de ani.

Triodul, carte liturgică folosită din Duminica Vameșului și a Fariseului până în Sâmbăta Mare, ajunul Învierii, este așezat solemn înaintea icoanei lui Hristos, apoi încredințat canonarhului. Lecturile biblice cuprinse în Triod sunt de trei feluri: „Facerea”, care consacră legământul lui Dumnezeu cu poporul Său; „Pildele”, care preamăresc înțelepciunea divină; și „Isaia”, marele profet al lui Dumnezeu, care ne vorbește despre slujitorul suferind și despre jertfa permanentă a lui Hristos. Cartea Triodului desfășoară o mare intensitate spirituală, departe de orice formalism, de orice obligație dietetică sau prescripție juridică, asemenea întregii perioade a posturilor. Duhul iubirii față de Dumnezeu exclude formalismul moral.

Întrebuințarea împreună a Psalmilor, scriși în mare parte de regele David în jurul anului o mie înainte de Hristos, și a Triodului formează temelia slujbelor acestei perioade aparte din an. Hristos S-a rugat cu Psalmii. Ei exprimă lauda, pocăința și toate stările duhovnicești pe care omul rugăciunii le poate trăi.

„Să continuăm să postim, fără a ne posomorî fețele, ci rugându-ne în adâncul sufletelor noastre” (Stihiră la Vecernie, Triodul miercurii din săptămâna a patra). Nu este nimic de arătat în piețele publice pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu, ci mai degrabă de cultivat în taina inimii smerenia Vameșului, care dăruiește penitenților „răsplătirile Duhului”.

Copyright Doxologia

O rugăciune în mod deosebit exprimă duhul Postului, atribuită Sfântului Efrem Sirul și ritmată prin metanii:

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Această rugăciune este asemenea unei prescripții medicale sau unei îndrumări terapeutice a sfintei patruzecimi. Astfel, dacă Triodul în întregime ne conduce în exercițiul colectiv și liturgic, rugăciunea Sfântului Efrem ne cheamă la efort personal, pentru a îndepărta cauzele principale ale decăderii noastre: lenea sau trândăvia, descurajarea sau acedia, dorința de a domina pe alții – care se poate traduce și prin indiferență – și, în cele din urmă, vorbirea deșartă, adesea inutilă, mincinoasă, iluzorie sau toxică. Aceste boli ale sufletului pot transforma existența noastră într-un iad. Dimpotrivă, curăția, smerenia, răbdarea și dragostea împletesc cununi mântuitoare pentru sufletele noastre.

Marele Post grăbește întoarcerea sufletului către Împărăție, deschide larg fereastra spre veșnicie. El actualizează necesitatea revenirii la natura umană de dinaintea căderii, așteptând întoarcerea zorilor și primele raze ale soarelui Paștelui. Părinții vorbesc cu plăcere despre „o primăvară a sufletului”. Istoria mântuirii, a căderii și a pocăinței, întemeiată pe relatarea biblică, este recapitulată în Hristos; trăită intens în timpul Sfântului și Marelui Post, ea ne propune întoarcerea către o lume care ne vorbește despre Dumnezeu și ne îndeamnă să luăm parte la Slava Sa.