Rețete de post - supă de roșii

Dragii noștri,


Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, iată-ne ajunși în postul Paștelui, un post al înnoirii, în care timp de 7 săptămâni ne înfrânăm de la a ne face voia lumească și ne dedicăm mai mult lui Dumnezeu, fiecare, după cum simte și poate: mai multe rugăciuni, mai mult “sport duhovnicesc” (mătănii, închinăciuni), mai multa milostenie pentru cei în nevoie, pomenirea celor adormiți.


După o primă săptămână de post mai aspră, când fiecare după putere, a ținut post negru sau a ajunat până după citirea Canonului Sfântului Andrei Criteanul, revenim la un post normal, în care ne sunt îngăduite produse de origine vegetală, desigur, fără excese și menținând focusul pe trăirea duhovnicească a postului, decât pe voia trupească.


Postul Paștelui, deși pare lung și aspru, l-am considerat mereu un post al înnoirii, cum spuneam mai sus, în care nu numai natura reînvie și ne răsfață cu frumusețea ei nețărmurită, dar și sufletul se înnoiește și sporește duhovnicește, prin înfrânarea de bună voie a voii trupului, din dragoste către Dumnezeu. Postirea este de fapt o virtute, câștigată prin înfrânare, renunțare de bună voie la ceva care nu este îngăduit, o încercare a noastră de a ne apropia tot mai mult de firea lui Dumnezeu.


Așadar, în această perioadă, ne-am gândit să înnoim și blogul Mănăstirii, cu o nouă rubrică dedicată rețetelor mănăstirești sau tradiționale românești sau franțuzești, iar acum fiind post, ne vom axa pe rețete de post. Desigur, acest blog nu se vrea a fi un blog culinar profesionist, ci mai degrabă un repertoriu de tradiții culinare, rafinat cu trăiri duhovnicești.


Pentru început ne-am propus să vă prezentăm o rețetă de supă de roșii, așa cum se face la noi în mănăstire sau așa cum ne răsfăța mama în copilărie. Cred ca nu există persoană căreia să nu îi placă supa de roșii și probabil fiecare are amintiri legate de ea. Eu îmi amintesc când mama ieșea în curte să culeagă roșii proaspăt coapte și parfumate, cărnoase, care dădeau un gust dulceag și îngroșau supa. Câteodată făcea supă cremă, câteodată pasa legumele și roșiile, dar lăsa supa mai lungă și o îngroșa cu orez, iar când nu era post, smântâna și untul erau nelipsite, ridicând supa la rang de delicatesă culinară. Ingredientul secret era o rămurică de busuioc, pusă întreagă în clocotul final, pentru a-i da supei un iz de prospețime.


Astăzi, fiind abia primăvară, vom face supa noastră cu suc de roșii, se pot folosi și roșii întregi în bulion, dar nu trebuie să ne zgârcim la calitatea acestora. Cele făcute în casă sunt cele mai bune, desigur, dar ne putem folosi și de varietățile de sucuri de roșii pe care le găsim în comerț.



Concret, pentru rețeta noastră de supă de roșii, am folosit:

  • 2 litri suc tomate

  • 1 țelină medie

  • 1 rădăcină pătrunjel

  • 1 rădăcină păstârnac

  • 1 ceapă medie

  • 2 morcovi