Rețete de post - supă de roșii

Dragii noștri,


Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, iată-ne ajunși în postul Paștelui, un post al înnoirii, în care timp de 7 săptămâni ne înfrânăm de la a ne face voia lumească și ne dedicăm mai mult lui Dumnezeu, fiecare, după cum simte și poate: mai multe rugăciuni, mai mult “sport duhovnicesc” (mătănii, închinăciuni), mai multa milostenie pentru cei în nevoie, pomenirea celor adormiți.


După o primă săptămână de post mai aspră, când fiecare după putere, a ținut post negru sau a ajunat până după citirea Canonului Sfântului Andrei Criteanul, revenim la un post normal, în care ne sunt îngăduite produse de origine vegetală, desigur, fără excese și menținând focusul pe trăirea duhovnicească a postului, decât pe voia trupească.


Postul Paștelui, deși pare lung și aspru, l-am considerat mereu un post al înnoirii, cum spuneam mai sus, în care nu numai natura reînvie și ne răsfață cu frumusețea ei nețărmurită, dar și sufletul se înnoiește și sporește duhovnicește, prin înfrânarea de bună voie a voii trupului, din dragoste către Dumnezeu. Postirea este de fapt o virtute, câștigată prin înfrânare, renunțare de bună voie la ceva care nu este îngăduit, o încercare a noastră de a ne apropia tot mai mult de firea lui Dumnezeu.


Așadar, în această perioadă, ne-am gândit să înnoim și blogul Mănăstirii, cu o nouă rubrică dedicată rețetelor mănăstirești sau tradiționale românești sau franțuzești, iar acum fiind post, ne vom axa pe rețete de post. Desigur, acest blog nu se vrea a fi un blog culinar profesionist, ci mai degrabă un repertoriu de tradiții culinare, rafinat cu trăiri duhovnicești.


Pentru început ne-am propus să vă prezentăm o rețetă de supă de roșii, așa cum se face la noi în mănăstire sau așa cum ne răsfăța mama în copilărie. Cred ca nu există persoană căreia să nu îi placă supa de roșii și probabil fiecare are amintiri legate de ea. Eu îmi amintesc când mama ieșea în curte să culeagă roșii proaspăt coapte și parfumate, cărnoase, care dădeau un gust dulceag și îngroșau supa. Câteodată făcea supă cremă, câteodată pasa legumele și roșiile, dar lăsa supa mai lungă și o îngroșa cu orez, iar când nu era post, smântâna și untul erau nelipsite, ridicând supa la rang de delicatesă culinară. Ingredientul secret era o rămurică de busuioc, pusă întreagă în clocotul final, pentru a-i da supei un iz de prospețime.


Astăzi, fiind abia primăvară, vom face supa noastră cu suc de roșii, se pot folosi și roșii întregi în bulion, dar nu trebuie să ne zgârcim la calitatea acestora. Cele făcute în casă sunt cele mai bune, desigur, dar ne putem folosi și de varietățile de sucuri de roșii pe care le găsim în comerț.



Concret, pentru rețeta noastră de supă de roșii, am folosit:

  • 2 litri suc tomate

  • 1 țelină medie

  • 1 rădăcină pătrunjel

  • 1 rădăcină păstârnac

  • 1 ceapă medie

  • 2 morcovi

  • 1 ardei gras

  • Tije de țelină

  • Ulei măsline

  • Orez

  • Sare

  • Pătrunjel pentru garnisit


După ce am curățat legumele și le-am spălat, le-am pus la fiert la foc mediu, pentru 30 minute. Desigur, depinde de tăria focului, dar în trecut, acesta era unul din “Ingredientele” secrete ale unei mâncări gustoase: să o fierbi la foc mic. În zilele noastre tindem să grăbim totul, ceea ce nu este neapărat rău, dar atunci si gustul mâncării va fi diferit.


Când legumele sunt aproape fierte, am pus și sucul de roșii, sarea și am mai lăsat încă 10 minute să fiarbă.

Mirosul sucului de roșii fiert cu legumele, deja ne poartă cu gândul în copilărie, când așteptam cu nerăbdare să ia mama supa de pe foc, să o atacăm cu crutoane și să o mâncăm pe nerăsuflate.


Odată legumele fierte, le-am scos intr-un castron și le-am lăsat să se răcească, după care le-am pasat cu mixerul, adăugând supă câte puțin, dacă este nevoie, precum și uleiul de măsline, iar dupa aceasta le răsturnăm înapoi în supă.






Punem din nou oala pe foc, adăugăm și orezul, spălat în prealabil și lăsam pe foc până fierbe orezul.


Supa este gata, o putem servi, presărând deasupra pătrunjel proaspăt, tocat mărunt, dar înainte să nu uităm să mulțumim Domnului pentru toate câte ne-a dat și pentru bucatele alese puse pe masă:

“Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Amin!”


Poftă bună!