Rețete de post - Iahnie de fasole

Dragii noștri,

Nu puteam trece prin Postul Paștelui fără să avem în meniu, cel puțin o dată iahnie de fasole. Cred că rețetele de iahnie sunt tot atâtea câte bordee, fiecare o prepară în stilul caracteristic zonei în care trăiește sau după rețeta moștenită din generație în generație.


La noi în familie, în zona Moldovei, ingredientul secret al rețetei este tarhonul. Ca multe alte plante aromatice, prima dată, tarhonul l-am descoperit la bunica, atunci când mâncărurile ei, cât de comune ar fi fost, aveau un gust aparte, diferit de cum le gătea mama. Și nu o dată, când descoperam secretul gustului de la bunica, o forțam pe mama să schimbe și ea rețeta. Câteodată mergea, când ingredientele erau la îndemână, dar de multe ori, mama adapta rețetele în funcție de ce avea la îndemână sau în piață (noi locuind la bloc).

Dar revenind la iahnia noastră, de data asta am încercat să reproduc din amintiri integral rețeta bunicii, așa că, am pus de cu seară fasolea la fiert, mai întâi doar într-o apă, pentru primul clocot, după care am aruncat apa, iar pe urmă am pus în apă rece, cu sare, la care am adăugat o rămurică de rozmarin, 2 frunze de dafin, câteva boabe de piper și renumitele de acum, frunze de tarhon. Am lăsat la fiert la foc mic, pentru 3-4 ore, după care am stins focul si am lăsat fasolea în apa respectivă peste noapte, pentru a lua cât mai mult din gustul plantelor aromatice. A doua zi, am scurs fasolea și am aruncat apa în care au fiert.


Pentru iahnie am folosit:


✤ 2 cepe roșii mari;

✤ 2 ardei capia roșii;

✤ 1 morcov

✤ 500ml suc de roșii cu ardei, mai gros

✤ sare

✤ ulei de măsline




Pentru început am tăiat ceapa și ardeiul, am dat morcovul prin răzătoare, iar apoi am pus ceapa la călit în uleiul de măsline. Bunica nu folosea ulei de măsline, pentru că în vremea copilăriei mele era o raritate, dar pe vremuri, înainte de a primi titulatura de “chiaburi” și a li se confisca averile, bunicii aveau băcănie, iar uleiul de măsline era un ingredient nelipsit de pe rafturile micului lor magazin, deci implicit și din rețetele bunicii.


După ce s-a înmuiat ceapa, am adăugat ardeiul capia, după mine un rege între ardei, având aroma cea mai gustoasă dintre toți ardeii, după care am adăugat și morcovul. Am adăugat și fasolea, iar peste am turnat din abundență sucul de roșii. Puteți adăuga după gust, în funcție de cât de multă zeama vreți să aveți la final. Sare am adăugat foarte puțină, pentru că pusesem deja la fiertul fasolei, cu o zi înainte.


Și așa, am lăsat la scăzut, la foc mic, pentru aproximativ 45 minute. Încă un secret pentru iahnia noastră este oala din fontă folosită, care la noi era nelipsită și chiar transmisă din generație în generație, la fel ca și tăvile de cozonac, care parcă erau cheia unui cozonac reușit….dar despre asta vom vorbi cu altă ocazie.

Iată și rezultatul final, pentru a accentua gustul iahniei, am adăugat pătrunjel tocat mărunt deasupra, am acompaniat-o de o mămăligă caldă și o ceapă roșie dulceagă. Și pentru că în weekend avem dezlegare la vin, am însoțit iahnia noastră cu un vin dulce din Alsacia.


Poftă bună, dragilor, dar ca întotdeauna, să nu uităm să mulțumim Domnului pentru toate binecuvântările din viața noastră și bucatele alese pe care le-am pus pe masă:


“Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Amin!”




©OEC Mănăstirea "Nașterea Maicii Domnului" Godoncourt, Franța