Rețete de post - ciorbă de lobodă

Dragii noștri,


Înainte de toate, vă urăm tuturor celor care purtați numele Sfântului Gheorghe, ani mulți întru Hristos, cu bucurii si binecuvântări duhovnicești!


Sfântul Gheorghe este unul din cei mai populari și iubiți sfinți în România din cele mai vechi timpuri, până în prezent. Chiar și steagul Moldovei, trimis de Ștefan cel Mare la mănăstirea Zografu, din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet și ca o chemare a poporului la lupta creștinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani și împotriva diavolului.


O dovadă este și rugăciunea lui Ștefan cel Mare, scrisă pe steagul său: "O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale” (sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Gheorghe_purtătorul_de_biruință)


Și în prezent Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul Armatei Române.


De asemenea sunt și foarte multe tradiții în această zi, începând cu urzicatul, văzutul ursitului de către fetele nemăritate în cofa cu apă, consumul de usturoi pentru îndepărtarea necazurilor și terminând cu rămurele verzi atârnate peste tot prin casă, ce vor fi păstrate întregul an.


La noi în familie, pe bunicul din partea mamei îl chema Gheorghe, motiv pentru care, îmi amintesc, în camera mare din casa bunicii era o icoană imensă, pictată, reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Iar sub icoană, era agățată o candelă din argint, cu pahar transparent, care mereu la zi de sărbătoare ardea neîntrerupt. Candela o port cu mine, peste tot, ca pe o sfântă moștenire de la bunicii mei și în continuare arde neîncetat, sub icoanele din chilie.


O altă amintire pe care o am legată de icoana Sfântului Gheorghe, este de la Mănăstirea Neamț, unde mergeam în fiecare vară, când ajungeam la bunici, în zona Neamțului. Mergeam să ne închinăm și să trecem pe sub icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, din biserica principală a Mănăstirii, iar în spatele ei se află icoana Sfântului Gheorghe, reprezentat de asemenea omorând balaurul. Îmi amintesc și acum cum bunica ne repeta să avem grijă, nu care cumva când ne închinăm să sărutăm balaurul, ci pe Sfânt, sau orice altă parte din icoană. Cât despre ritualul acesta de trecut pe sub icoana Maicii Domnului, devenise un reper, și nici nu concepeam vacanță de vară fără să facem turul mănăstirilor din zona Neamțului. Și tocmai această rutină, împreună cu toate învățăturile primite de la părinți, bunici și duhovnici, cu puțină insuflare de la Duhul Sfânt, ne-au întărit peste ani credința în Dumnezeu.

Dar să revenim la rețeta noastră de astăzi: borș de lobodă cu leuștean. O rețetă foarte simplă, dar atât de iubită primăvara și vara. Se poate consuma rece sau cald, cu mamaligă, ceapă verde, iar în perioadele din afara postului dres din belșug cu smântână.


Pentru borșul de lobodă, am folosit:




✤ 2 legături groase de lobodă;

✤ 3 cepe verzi;

✤ 2 morcovi;

✤ 1 bucată țelină;

✤ 1 rădăcină păstârnac;

✤ 5 cartofi medii;

✤ 1 litru de borș;

✤ 1 legătură leuștean;

✤ Puțin ulei de măsline;

✤ Sare







Pentru început, am călit ceapa până a devenit aurie, am adăugat morcovul, țelina și păstârnacul date în prealabil prin răzătoare, iar la final am adăugat și cartofii.


După ce s-au călit toate, am adăugat apă și am lăsat la fiert, până s-au înmuiat cartofii. În timpul acesta am tăiat loboda fideluță și am adăugat-o la fiert alături de restul legumelor, lăsând aproximativ 10-15 minute să clocotească. Am adăugat borșul, am lăsat iar să dea un clocot, iar la final am adăugat leușteanul proaspăt tocat.


Cum leșteanul din grădină încă nu a ieșit, ne-am folosit de tufa în devenire din ghiveci, pentru că leușteanul este nelipsit din rețetele noastre de borș.



Borșul l-am servit rece, cu mămăligă caldă și cu ceapă verde. Vă dorim poftă bună, dar ca întotdeauna, să nu uităm să mulțumim Domnului:

“Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Amin!”




259 afișare0 comentariu