Despre frica lui Dumnezeu

Mă gândesc să spun câteva cuvinte despre frica lui Dumnezeu fiindcă este "începutul înțelepciunii", cum zice Psalmul 110. Dar teamă mi-e că noi nu înțelegem ce este frica lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu; adică să-ți fie frică de Dumnezeu dacă faci rău, și atunci, de frica bățului, să nu faci nici aia, nici ailaltă? Dar atunci, dacă ne este frică de Dumnezeu in felul acesta, cum propovăduim noi un Dumnezeu al dragostei, și unde este dragostea, dacă ne este frică de Dumnezeu așa cum ne este frică de un câine rău?

Atunci ce este frica lui Dumnezeu? Frica de iad, frica de chinuri este tot una cu frica de Dumnezeu? Sau când alții, gândind în același fel se înfricoșează (sau înfricoșează pe alții) gândid la draci și la tot ce ne fac ei, la vicleșuguri și la toată neliniștea care ne-o aduc ei ca să ne tulbure? Dar atunci: frica de drac, asta este frica de Dumnezeu? Adică Dumnezeul nostru este dracul? sau Dumnezeul nostru este iadul?


Dar mie, îmi place mai mult să spun "frica lui Dumnezeu", fiindcă "frica de Dumnezeu"prea mult sugerează că ți-e frică "de"; și dacă ți-e frică "de" - fie de Dumnezeu, fie balaur, ce faci? Fugi și te ascunzi. Dar tocmai aceasta este greșeala pe care a făcut-o Adam; că înșelându-se și neascultând de Dumnezeu, vine Dumnezeu în Rai cu iubirea Lui să îl cerceteze, și Adam auzind glasul lui Dumnezeu, "umblând după amiazăzi", fuge și se ascunde după copaci. Pe noi însă, Biserica ne învață nu să ne ascundem, ci să ne mărturisim: spovedanie. Și ce este spovedania? Noi venim la Dumnezeu și ne dezvăluim, nici măcar așteptând ca Dumnezeu să vină să zică: "Adame, unde ești?" Ci noi mergem și întâmpinăm pe Dumnezeu cu spovedania noastră.


Așadar, frica lui Dumnezeu este una din trăirile iubirii, când îți este frică de a pierde pe Dumnezeu, căci este atât de dulce sufletului. Harul lui Dumnezeu, doar atunci când îl pierzi, înțelegi intr-adevăr ce înseamnă moartea.

Adevărul este că, fără acea "frică" a lui Dumnezeu, nici nu putem prețui darurile Lui, și neapărat vom pierde harul. Și gândesc că zisa "frica lui Dumnezeu", ar fi mai dreaptă decât "frica de Dumnezeu", poate fiindcă pentru că și Dumnezeu ar avea acea frică dacă ar trăi și El nedesăvârșirea noastră pentru un răstimp; adică este o însușire dumnezeiască a unor "dumnezei în facere", cum este omul în acest veac. Și cred că de aceea este "începutul înțeleăciunii"; și tot de aceea pentru unii "...nu este lor schimbare, că nu s-au temut de Dumnezeu", cum zice Psalmul 54, și nu pot primi, nici reține harul...


Frica lui Dumnezeu naște în noi o altă frică de păcat decât fricile descrise mai sus. Căci, văzând lucruri care nu sunt în armonie cu frumusețea aceea nespusă și absolut de nedescris, dar reală, și că acea frumusețe este atât de gingașă, că o poți pierde de nici nu știi că s-a dus, ci doar te trezești fără ea, te apucă o teamă de orișice nu este în armonie cu ea. Și "orișice-ul" care nu este în armonie cu ea - acela este păcatul.


"Cultura Duhului" - Ieromonahul Rafail Noica, editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2017, pag. 106-114.

Monastere Godoncourt

Detalii Contact:

Email: contact@monasteregodoncourt.com

Telefon: +33 7 67 78 60 17

Adresa: 116 Rue Haute, 88410 Godoncourt

Subscriu, pentru a primi noutatile
Linkuri rapide:

Despre Noi

Noutati

Evenimente

Galerie Foto

Contact

Donatii

© 2019 by OEC. Created with Wix.com 

Monastere Godoncourt

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale