Despre ascultare și dovlecei umpluți

Cea mai importantă îndatorire a monahilor și monahiilor este să facă ascultare, să urmeze întru totul cuvântul duhovnicului sau stareței/starețului. Sfinții Părinți considerau că ascultarea este virtutea cea mai importantă a monahilor, fiind mai presus chiar decât asceza (post și rugăciune).

Sfântul Sofronie Saharov spunea că “ascultarea începe cu amănuntele cele mai neînsemnate ale vieții zilnice, cu munca cea mai modestă. Însă sfârșește prin conștiința lui “eu sunt”. Prin ascultare, duhul nostru se poate afla curat înaintea lui Dumnezeu” (Arhim Sofronie - “Din viață și din duh”, Ed Reîntregirea, Alba Iulia, pag 44).


La noi în Mănastire, fiecare maică are ascultarea ei, dar fiind obștea mică, unele ascultări ajung prin rotație la fiecare dintre viețuitoarele mănăstirii: spre exemplu o maică astăzi are ascultare la bucătărie, alta la curățenie, alta la trebăluit prin curte și toate trebuie să participăm la slujbele din diversele momente ale zilei, după tipicul mănăstirilor de maici.

Tot ascultare este și “Ziua eu și Dumnezeu”, pe care am împărtășit-o și cu voi, prin care de comun acord, alegem o zi de “stat la chilie” și ne dedicăm ziua lui Dumnezeu prin rugăciune, post, asceză, citit din Sfinții Părinți, etc.


Fie ascultarea cât de mică și de neînsemnată, mintea monahilor/monahiilor rămâne la Dumnezeu: mâinile muncesc, dar mintea rămâne în rugăciune, iar buzele murmură neîncetat “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mă pe mine păcătoasa”


Ascultarea mea de astăzi a fost să fac de rând la bucătărie, începând de la pregătirea meniului, gătit, așezarea mesei, servitul mesenilor și terminând cu strânsul mesei și curățatul bucătăriei. Poate părea o nimica toată, dar când numărul mesenilor trece de 20 persoane, această ascultare poate deveni mult mai grea decât pare la prima vedere, dar slavă Domnului, în astfel de situații și musafirii ne sar în ajutor.


Meniul a fost variat, dar ne-am gândit, astăzi, să vă împărtășim rețeta de dovlecei umpluți, acompaniați de mămăligă, smântână de soia și ardei iute.


Dar să trecem la treabă!


Pentru dovleceii umpluți am avut nevoie de:


✤ 8 dovlecei medii;

✤ orez;

✤ 1 ceapă;

✤ 2 morcovi;

✤ 1 rădăcină păstârnac

✤ 1 țelină mică;

✤ 400 g ciuperci brune;

✤Suc de roșii;

✤ ulei

✤ Sare, piper

✤ Pătrunjel, leurdă




Pentru început am tăiat ceapa peștișor, am dat prin răzătoare morcovul , păstârnacul și țelina, am tocat mărunt pătrunjelul și leurda.

Apoi am tăiat in cubulețe ciupercile, după care am trecut la scobitul dovleceilor.



Odată terminat cu tăiatul, într-o tigaie am pus ceapa la călit, iar după ce a devenit aurie, am adăugat ciupercile și am lăsat pe foc până s-a evaporat apa lăsată de ciuperci.


Ulterior am adăugat morcovul și țelina, iar după doua trei minute am adăugat și orezul, împreună cu sucul de roșii, sarea, piperul și verdeața. Am lăsat la înăbușit la foc mic, pentru 5-10 minute, amestecând constant, pentru a nu se prinde de tigaie.



Mirosul de ciuperci înăbușite în ceapă, izul de usturoi dat de leurdă, mă duc cu gândul în copilărie, și parcă o văd pe bunica cum pregătea mâncare pe plita sobei, la foc mic, iar în timpul ăsta fugea să dea de mâncare la animale sau mai plivea prin grădina de zarzavaturi, totul într-o armonie perfectă, fără grabă sau fără să intre în criză de timp și evident, fără să se ardă mâncarea pe foc. În zilele noastre, tindem să grăbim totul, de la gătit, până la mâncat, iar la finalul zilei, parcă am trăit asemenea unor roboți care mecanic au bifat fiecare activitate din lista zilei. Precum ascultarea la monahi, răbdarea este o virtute de aur pentru bucătari: cu cât gătești mai mult mâncarea, cu atât este mai gustoasă, cu atât mai mult se îmbină aromele și parfumul ingredientelor.


Odată terminată compoziția, o dăm de pe foc și ne ocupăm de sosul în care vom fierbe dovleceii. Pentru sos am folosit o linguriță de amidon de porumb și 200ml suc de roșii, la care am adăugat încă 200ml de apă.



Am umplut dovleceii unul câte unul, cu compoziția de ciuperci, orez și legume, i-am amplasat într-o cratiță, am turnat sosul și am băgat la cuptor, la 175 grade, pentru 2 ore. Desigur, depinde de cuptorul fiecăruia cât trebuie lăsat, dar ca întotdeauna, nu zoriți să terminați în grabă, pentru că și gustul va fi unul fad.



Sperăm că v-a plăcut și această rețetă, dar ca întotdeauna, înainte de a ne așeza la masă, să mulțumim Domnului pentru toate câte ne-a dat și am pus pe masă:

“Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Amin!”




Poftă bună!


©OEC Mănăstirea "Nașterea Maicii Domnului" Godoncourt, Franța

256 afișare0 comentariu
Monastere Godoncourt

Detalii Contact:

Email: contact@monasteregodoncourt.com

Telefon: +33 7 67 78 60 17

Adresa: 116 Rue Haute, 88410 Godoncourt

Subscriu, pentru a primi noutatile
Linkuri rapide:

© 2021 created by OEC, Mănăstirea Godoncourt, Franța

Monastere Godoncourt

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale