5 martie 2021: 62 de ani de la întemeierea Mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Essex, Anglia


(Articol publicat în revista "Lumea Credinței"din Aprilie 2021 https://lumeacredintei.com/home-10/)


Anul acesta s-au împlinit 62 de ani de la întemeierea Mănăstirii Essex, ctitoria Sfântului Sofronie Athonitul. La 5 martie 1959, Sfântul Sofronie, la acea vreme arhimandrit în vârstă de 63 ani, s-a stabilit la Old Rectory, în satul Tolleshunt Knights din Essex, Anglia.

Anterior mutării în Anglia, Sfântul Sofronie viețuise 22 de ani în Muntele Athos și alți 12 ani în Franța, lângă Paris, în suburbia Sainte Geneviève-des-Bois, slujind ca preot la Maison Ruse, un așezământ aparținând comunității ruse din exil.


Franța


La Paris, spre sfârșitul anilor '50, în jurul Arhimandritului Sofronie se adunase un mic grup de fii și fiice duhovnicești de diferite naționalități. Aceștia se întâlneau la rugăciunea de obște, într-un mic Paraclis, improvizat într-un hambar vechi, în apropiere de Maison Ruse. După 1956, trei tineri - viitorii monahi Procopie, Irineu și Simeon - s-au mutat acolo, trăind în condiții de mare sărăcie. Despre începuturile comunității sale monahale, Sfântul Sofronie își amintea mai târziu: ”Da, era mare sărăcie pe atunci. Eram mai sărac decât cel mai sărac muncitor care nu avea de lucru. (...) Părinții Simeon și Procopie dormeau în niște încăperi mai mici decât compartimentele unor vagoane-cușetă. Capul lor atingea un perete exterior, iar picioarele lor atingeau peretele interior. Atunci când ploua abundent, apa intra prin tavan. În acea perioadă, aveam trei ore de rugăciune dimineața, cu metanierul, și, la fel, seara. În ciuda a toate, trăiam ca o continuă sărbătoare, în ciuda întregii sărăcii. ... În acei ani (de început), rugăciunea ne era fierbinte, pentru că noi nu aveam nimic, nimic de construit, nu aveam nimic.”(1)

Pentru că spațiul din Sainte Geneviève-des-Bois era mic și nepotrivit pentru închegarea unei obști monahale, Părintele Sofronie a început să caute un loc potrivit care să le îngăduie să-și trăiască viața de rugăciune pe care cu toții și-o doreau. Dar nu au găsit acest loc în Franța, ci în Anglia.


Anglia


Părintele Sofronie a aflat, prin Rosemary Edmonds (2), că într-un sat din Anglia este de vânzare o fostă casă parohială a comunității anglicane locale. Aceasta era situată într-un loc izolat, potrivit pentru viețuirea monahală, în satul Tolleshunt Knights. Părintele Sofronie a vizitat proprietatea de la Old Rectory în 1958, i-a plăcut liniștea locului și l-a odihnit faptul că nu era nimeni altcineva interesat să cumpere casa. Revenit în Franța, le-a propus doritorilor de împreună-viețuire monahală a se muta cu toții în Anglia. Printre cei care au acceptat au fost viitorii monahi Procopie, Irineu și Simeon.”(3)

Însă, pentru mutarea în Anglia trebuia depășită o etapă dificilă. Era necesar ca autoritățile engleze să permită micii obști monahale să se stabilească pe insulă în vederea întemeierii unei mănăstiri. În acei ani se primeau foarte greu străini în Anglia. La interviul de la Ambasada britanică din Franța, Părintele Sofronie a fost întrebat cu ce poate fi de folos societății engleze. Le-a răspuns că scopul lor este viețuirea într-un loc liniștit, unde să poată sluji Sfânta Liturghie. De la ucenicul său, Arhim. Zaharia Zaharou, aflăm mai multe detalii despre acest episod: ”Cererea de viză și cazul său au ajuns să fie discutate în Parlamentul Angliei. Deși nu-mi amintesc toate amănuntele știu că problema a fost dezbătută în Camera Comunelor și unii parlamentari erau foarte hotărâți să nu-i lase să vină în Anglia, căci Părintele Sofronie ceruse să vină cu toată sinodia („obștea”) sa. La un moment dat, când discuțiile înclinau cert spre un refuz,